Sari la conținut

Interesele proletariatului reclamă desfiinţarea acestor baze, şi de aceea împotriva lor trebuie îndreptată lupta de clasă conştientă a muncitorilor organizaţi. Marx şi Engels au fost primii care au arătat că clasa muncitoare, cu revendicările ei, este un produs necesar al ordinii economice contemporane, care, o dată cu burghezia, creează şi organizează în mod inevitabil proletariatul; ei au arătat că nu încercările binevoitoare ale unor generoşi, ci lupta de clasă a proletariatului organizat va izbăvi omenirea de calamităţile în care se zbate acum. În puţine cuvinte, meritele lui Marx şi Engels în faţa clasei muncitoare pot fi exprimate astfel: ei au învăţat clasa muncitoare să se cunoască pe sine şi să dobîndească conştiinţă de sine, iar în locul visurilor au pus ştiinţa. Ele frînau producţia în loc s-o stimuleze.

Scris: în toamna anului [1] Datând un om de clasă muncitor înîn culegerea Rabotnik nr. Lenin, Opere alese,Editura Politică, p. După prietenul său Karl Marx d decedat înEngels a fost cel mai de seamă om de ştiinţă şi dascăl al proletariatului contemporan din întreaga lume civilizată. Din ziua în care soarta a făcut ca drumul lui Karl Marx să se întîlnească cu acela al lui Friedrich Engels, opera vieţii celor doi prieteni a devenit opera lor comună.

Istoria tuturor societăţilor de pînă azi 2 este istoria luptelor de clasă. Omul liber şi sclavul, patricianul şi plebeul, nobilul şi iobagul, meşterul 3 şi calfa, într-un cuvînt asupritorii şi asupriţii se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd făţişă, o luptă care de fiecare dată se sfîrşea printr-o prefacere revoluţionară a întregii societăţii, sau prin pieirea claselor aflate în luptă. În epocile mai îndepărtate ale istoriei găsim aproape pretutindeni o împărţire completă a societăţii în diferite stări, o scară variată de poziţii sociale. În Roma antică găsim patricieni, cavaleri, plebei, sclavi; în evul mediu: feudali, vasali, breslaşi, calfe, iobagi şi, pe lîngă aceasta, mai în fiecare din aceste clase găsim trepte distincte.

De aceea, spre a putea înţelege ce a făcut Friedrich Engels pentru proletariat, trebuie să ne dăm limpede seama de însemnătatea învăţăturii şi activităţii lui Marx în dezvoltarea mişcării muncitoreşti contemporane. Marx şi Engels datând un om de clasă muncitor fost primii care au arătat că clasa muncitoare, cu revendicările ei, este un produs necesar al ordinii economice contemporane, care, o dată cu burghezia, creează şi organizează în mod inevitabil proletariatul; ei au arătat că nu încercările binevoitoare ale unor generoşi, ci lupta de clasă a proletariatului organizat va izbăvi omenirea de calamităţile în care se zbate acum.

Marx şi Engels au fost primii care, în lucrările lor ştiinţifice, au demonstrat că socialismul nu este născocirea unor visători, ci scopul final şi rezultatul necesar al dezvoltării forţelor de producţie în societatea contemporană. Întreaga istorie scrisă de pînă acum a fost istoria luptei de clasă, succesiunea dominaţiei şi a victoriilor unor clase sociale asupra altora. Şi lucrurile vor continua să meargă astfel pînă cînd vor dispărea bazele luptei de clasă şi ale dominaţiei de clasă: proprietatea privată şi producţia socială haotică.

Interesele proletariatului reclamă desfiinţarea acestor baze, şi de aceea împotriva lor trebuie îndreptată lupta de clasă conştientă a muncitorilor organizaţi.

Iar orice luptă de clasă este o luptă politică. Aceste concepţii ale lui Marx şi Engels au fost însuşite acum de întregul proletariat care luptă pentru eliberarea sa.

Dar în anii '40, cînd cei doi prieteni au început să activeze pe tărîmul literaturii socialiste şi să participe la mişcările sociale din vremea lor, aceste concepţii reprezentau ceva cu totul nou.

Pe vremea aceea erau mulţi oameni, cu şi fără talent, cinstiţi şi necinstiţi, care, antrenaţi în lupta pentru libertate politică, împotriva puterii absolute a regilor, poliţiei şi popilor, nu vedeau antagonismul dintre interesele burgheziei şi cele ale proletariatului.

sfaturi dating koorean guy

Aceşti oameni nici nu admiteau ideea că muncitorii ar putea acţiona ca o forţă socială de sine stătătoare. Pe de altă parte, existau mulţi visători, adesea geniali, care credeau că nu trebuie decît să-i convingi pe cîrmuitori, să convingi clasele dominante că orînduirea socială contemporană este nedreaptă, şi atunci va putea fi lesne întronată pacea şi prosperitatea generală pe pămînt.

Ei visau să ajungă la socialism fără luptă. În sfîrşit, mai toţi socialiştii şi în general prietenii de atunci ai clasei muncitoare nu vedeau în proletariat decît o plagă şi constatau cu groază că o dată cu creşterea industriei creşte şi această plagă. În opoziţie cu teama generală pe care o inspira dezvoltarea proletariatului, Marx şi Engels şi-au pus toate speranţele în creşterea necontenită a proletariatului.

Cu cît proletarii vor fi mai numeroşi, cu atît mai mare va fi forţa lor ca clasă revoluţionară, cu atît socialismul va fi mai aproape şi mai posibil.

În puţine cuvinte, meritele lui Marx şi Engels în faţa clasei muncitoare pot fi exprimate astfel: ei au învăţat clasa muncitoare să se cunoască pe sine şi să dobîndească conştiinţă de sine, iar în locul visurilor au pus ştiinţa.

Iată de ce numele şi viaţa lui Engels trebuie să fie cunoscute de fiecare muncitor, iată de ce se cuvine ca în culegerea noastră, care, ca şi toate publicaţiile noastre, are ca scop trezirea conştiinţei de clasă a muncitorilor ruşi, să descriem pe scurt viaţa şi activitatea lui Friedrich Engels, unul dintre cei doi mari dascăli ai proletariatului contemporan. Engels s-a născut înla Barmen, în provincia renană a regatului prusian. Tatăl său era fabricant.

Îndin motive de ordin familial, Engels a fost nevoit să părăsească băncile liceului fără să-l fi terminat şi să intre funcţionar la o casă de comerţ din Bremen. Îndeletnicirile comerciale nu l-au împiedicat pe Engels să-şi îmbogăţească cunoştinţele ştiinţifice şi politice. Încă de pe băncile liceului, el s-a pătruns de ură împotriva absolutismului şi a samavolniciei birocraţilor.

Studiul filozofiei l-a dus şi mai departe.

dating de viteză rotterdam

În filozofia germană domnea pe vremea aceea doctrina lui Hegel işi Engels deveni adeptul ei. Deşi Hegel însuşi fusese un admirator al statului prusian absolutist, în serviciul căruia a funcţionat în pro și contra de dating online yahoo de profesor la Universitatea din Berlin, doctrina lui Hegel era o doctrină revoluţionară.

Încrederea lui Hegel în raţiunea umană şi în drepturile ei, precum şi teza fundamentală a filozofiei hegeliene că în univers are loc un proces permanent de schimbare şi dezvoltare au făcut ca acei discipoli ai filozofului berlinez care nu voiau să se împace cu realitatea să ajungă la ideea că şi lupta împotriva acestei realităţi, împotriva nedreptăţii existente şi răului care domneşte în lume, îşi are rădăcina în legea universală a dezvoltării veşnice.

Dacă totul se dezvoltă, dacă unele instituţii sînt înlocuite prin altele, atunci de ce să dăinuie veşnic absolutismul regelui Prusiei sau datând un om de clasă muncitor ţarului Rusiei, îmbogăţirea unei minorităţi infime pe seama majorităţii imense, dominaţia burgheziei asupra poporului? Filozofia lui Hegel vorbea despre dezvoltarea spiritului şi a ideilor, era o filozofie idealistă. Ea deducea din dezvoltarea spiritului dezvoltarea naturii, a omului şi a relaţiilor dintre oameni, a relaţiilor sociale.

În opoziţie cu Hegel şi cu ceilalţi hegelieni, Marx şi Engels au fost materialişti. Privind universul şi omenirea prin prisma materialismului, ei au văzut că, după cum la baza tuturor fenomenelor naturii stau cauze materiale, tot astfel dezvoltarea societăţii omeneşti este determinată de dezvoltarea unor forţe materiale, a forţelor de producţie.

De dezvoltarea forţelor do producţie depind relaţiile care se statornicesc între oameni în producţia obiectelor necesare satisfacerii nevoilor omului.

Masacrarea de către poliţie a minerilor grevişti de la Marikana reprezintă un punct de cotitură pentru Africa de Sud post Apartheid şi pentru lupta de clasă internaţională. Aceasta demonstrează că perspectiva "întăririi celor de culoare" şi "revoluția democratică naţională" care a încercat să ofere baza pentru depăşirea opresiunii economice și sociale a eşuat în totalitate.

În aceste relaţii trebuie căutată explicarea tuturor fenomenelor vieţii sociale, a năzuinţelor, ideilor şi legilor omeneşti. Dezvoltarea forţelor de producţie creează relaţii sociale bazate pe proprietatea privată, dar în prezent vedem că aceeaşi dezvoltare a forţelor de producţie răpeşte majorităţii proprietatea şi o concentrează în mîinile unei minorităţi infime.

Capitalism

Ea desfiinţează proprietatea, baza ordinii sociale contemporane; ea însăşi tinde spre acelaşi ţel pe care şi l-au propus socialiştii. Socialiştii trebuie doar să-şi dea seama care forţă socială, în virtutea situaţiei ei în societatea contemporană, este interesată în înfăptuirea socialismului şi să imprime acestei forţe conştiinţa intereselor şi a misiunii ei istorice.

Această forţă este proletariatul. Pe acesta Engels a ajuns să-l cunoască în Anglia, în centrul industriei engleze, la Manchester, unde se mutase înintrînd în serviciul casei de comerţ la care era asociat tatăl său.

Engels nu se limita să stea în birourile fabricii; el datând un om de clasă muncitor cartierele murdare în care se adăposteau muncitorii şi vedea cu propriii săi ochi mizeria şi dating psychology major lor.

Dar, nemulţumindu-se cu constatările sale personale, el a citit tot ce s-a scris pînă la el cu privire la situaţia clasei muncitoare din Anglia şi a studiat cu cea mai mare atenţie toate documentele oficiale care-i erau accesibile. Şi pînă la Engels s-au găsit foarte mulţi care să descrie suferinţele proletariatului, arătînd că trebuie ajutat. Dar Engels a fost primul care a spus că proletariatul nu este numai o clasă care suferă; că tocmai ruşinoasa situaţie economică în care se află proletariatul îl dating novorossiysk în mod irezistibil înainte şi-l determină să lupte pentru eliberarea sa definitivă.

Iar proletariatul care luptă se va ajuta singur. Mişcarea politică a clasei muncitoare va face ca muncitorii să ajungă în mod necesar la conştiinţa faptului că ei nu au altă ieşire decît socialismul.

kbkbkb dating

Pe de altă parte, socialismul va deveni o forţă numai atunci cînd va ajunge să fie ţelul luptei politice a clasei muncitoare. Iată ideile fundamentale ale cărţii lui Engels despre situaţia clasei muncitoare din Anglia, idei care sînt acum un bun al întregului proletariat conştient, angajat pe calea luptei, dar care pe atunci erau cu totul noi. Aceste idei au fost expuse într-o carte captivantă, plină de cele mai autentice şi mai zguduitoare tablouri din viaţa de mizerie a proletariatului englez.

Această carte a fost un cumplit rechizitoriu împotriva capitalismului şi a burgheziei.

Ea a produs o impresie foarte puternică. Cartea lui Engels a început să fie citată pretutindeni ca una care oglindeşte în modul cel mai veridic situaţia proletariatului contemporan. Şi într-adevăr, nici pînă în şi nici mai tîrziu n-a mai apărut o descriere atît de vie şi de veridică a vieţii de mizerie a clasei muncitoare.

Engels a devenit socialist abia în Anglia. La Manchester el a venit în contact cu militanţii mişcării muncitoreşti engleze din acea vreme şi a început să colaboreze la diverse publicaţii socialiste engleze.

Înpe cînd se întorcea în Germania, el s-a oprit la Paris, unde a făcut cunoştinţă cu Marx, cu care intrase în corespondenţă încă mai înainte. La Paris, sub influenţa socialiştilor francezi şi a datând un om de clasă muncitor din Franţa, Marx devenise şi el socialist.

Domnii Bauer priveau de sus proletariatul, văzînd în el o masă necritică. Marx şi Engels s-au ridicat cu hotărîre împotriva acestui curent absurd şi dăunător. În numele personalităţii umane reale, în numele muncitorului, călcat în picioare de clasele dominante şi de stat, ei proclamă, în locul contemplării, lupta pentru o mai bună orînduire a societăţii.

Forţa capabilă să ducă o asemenea luptă şi avînd interesul s-o ducă, ei o văd, fireşte, în proletariat.

Contactul cu Engels a contribuit incontestabil ca Marx să se decidă să studieze economia politică, ştiinţa în care lucrările sale au produs o adevărată revoluţie. Din pînă în Engels a stat la Bruxelles şi la Paris, îmbinînd studiile ştiinţifice cu activitatea practică în mijlocul muncitorilor germani din aceste oraşe.

Această cărticică valorează cît volume întregi: spiritul ei animă şi călăuzeşte pînă în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii civilizate. Revoluţia dincare a izbucnit întîi în Franţa şi apoi s-a extins datând un om de clasă muncitor în alte ţări vest-europene, i-a readus pe Marx şi pe Engels în patrie.

Cei doi prieteni au fost sufletul tuturor aspiraţiilor democrat-revoluţionare în Prusia renană.

Cît timp a existat cea mai mică posibilitate, ei au luptat în apărarea intereselor poporului şi ale libertăţii împotriva forţelor reacţionare. După cum se ştie, reacţiunea a învins. Marx, care în timpul cît trăise în străinătate ca emigrant pierduse cetăţenia prusiană, a fost expulzat, iar Engels a participat la insurecţia armată a poporului, a luat parte la trei bătălii pentru libertate, iar după înfrîngerea răsculaţilor s-a refugiat în Elveţia şi de acolo la Londra.