Sari la conținut

Darby se ridică furios şi se aplecă spre ea, proptindu-se de masă cu amândouă mâinile. Louis Post Dispatch.

În timp ce o priveam traversând holul mare, cu lambriuri de stejar, ca să-l anunţe pe Gram că am sosit, am încercat — şi n-am reuşit — să mi-o imaginez alergând pe plajă sau râzând, mâncând şi bând împreună cu prietenii, ori făcând dragoste, sau oricare alt lucru pe care femeile normale, pline de viaţă, se bucură să-l facă. Când domnişoara Curtis a dispărut prin uşa închisă de la dreapta scării centrale, largi, m-am întors şi am studiat împrejurimile.

Celelalte uşi erau, de asemenea, închise, ca şi când Grant ar fi încercat să separe viaţa profesională de cea personală. Pe parchet era un covor roşu chinezesc, iar în centru, sub candelabrul de alamă, era o masă mare ovală, dar în rest nu mai existau mobile, nici decoraţii, nici tablouri pe pereţi.

Acest Thomas Y. Grant era un om auster. Domnişoara Curtis s-a reîntors şi mi-a făcut semn: — Domnul Grant vorbeşte la telefon, a spus ea. Dacă vreţi să intraţi şi să luaţi loc, vă va acorda în curând toată atenţia.

I-am mulţumit şi am intrat în faceți propriul site de dating. La prima vedere, camera părea a fi un birou tipic de avocat, cu peretele obligatoriu pe care se afla o bibliotecă plină de tomuri imense, cu biroul obligatoriu de mahon şi mobilă tapisată cu piele. Nu-l puteam vedea pe Grant, deoarece era întors cu spatele la mine, văzându-se doar speteaza înaltă a scaunului şi vorbind la telefon cu voce joasă.

Domnişoara Curtis închise uşa în urma mea. Privind în jur, am realizat că, spre deosebire de biroul tipic al unui avocat, camera nu conţinea nici diplome înrămate, nici certificate sau fotografii ale avocatului împreună cu politicieni sau clienţi proeminenţi. Dar apoi am observat că Grant avea obiectele lui specifice şi m- am apropiat de rafturile care flancau şemineul ca să mă uit mai îndeaproape la ele. Se părea că sunt o formă bizară de sculptură: forme de nerecunoscut, ciudate, contorsionate, făcute din lemn şi metal îmbinate cu pene, smocuri de blană şi fragmente de os.

M-am uitat mai atentă la una din ele şi am văzut o pereche de fălci galbene ieşind dintr-o bucată de piele de reptilă; o alta avea datând înțelepciunea din barmanii din seattle — zimţate şi rupte. Un fel de artă primitivă, am bănuit, tulburătoare şi foarte neplăcută. În spatele meu, Grant încă vorbea.

Am trecut în cealaltă parte a şemineului şi am examinat un exemplar care era aşezat izolat, singur pe un raft. Scheletul era o pereche de ţepuşe ruginite, încrucişate, fiecare festonată cu pene de mierloi american.

Întinse între ţepuşe erau petice care semănau — dar cu siguranţă nu putea fi — cu pielea umană uscată. M-am dat înapoi şi în datând înțelepciunea din barmanii din seattle mi-a venit o expresie: trofee şi lucruri moarte.

O expresie ciudată. Nu- mi puteam aminti unde am auzit-o sau am citit-o. Am auzit în spatele meu un pas; m-am întors.

Thomas Grant se apropia cu mâna întinsă. Pentru moment nu am fost sigură că doresc ca posesorul unor asemenea obiecte de artă dezgustătoare să mă atingă. Grant era chipeş într-un mod convenţional. Corpul îmbrăcat într-un costum albastru, scump, era îngrijit şi musculos şi am bănuit că nu trebuia să lucreze ca să se păstreze în formă.

Avea părul de culoarea oţelului, des şi atât de bine tuns încât nici măcar o şuviţă nu se abătea de la locul ei bine stabilit. Faţa cu trăsături puternice, deşi nu lipsită de riduri, era suplă şi tinerească; singura ei imperfecţiune era o cicatrice zimţată pe obrazul stâng, care-l făcea să arate ca un erou dintr-o melodramă romantică despre onoarea masculină. Altfel, se părea că nimic din viaţa lui nu-l atinsese destul de adânc încât să lase vestigii de durere, amărăciune sau chiarbucurie.

În timp ce-mi strângea mâna, am simţit un val visceral de aversiune. Dar un fetiş este un talisman, ceva cu puteri magice. Acestea, cu siguranţă, au puterea de a tulbura. Ochii lui bamboo online dating gri ca şi părul — au rămas fixaţi pe ai mei în timp ce mi-a lăsat mâna. Expresia lor era vicleană, atotştiutoare; îi plăcea faptul că fetişurile mă neliniştiseră.

M-am îndreptat spre scaunele clienţilor din faţa biroului şi mi-am pus servieta pe unul din ele. M-am oprit în timp ce-mi deschideam servieta. Poate o să vrei cândva să-l vezi, de vreme ce pari interesată de ele. De unde-ţi procuri materialele? A înconjurat biroul şi s-a aşezat, arătând spre unul din scaunele clienţilor.

Bănuiesc că mă poţi denumi un gunoier. Culeg lucruri de pe plajă ori din parcuri. Înţelegând păsări şi animale moarte sau părţi din ele. Dumnezeu ştie cum trebuie să le trateze ca să le facă folositoare.

Mai degrabă decât să fac comentarii asupra hobbyului lui Grant, m-am aşezat şi am început să-mi fac de lucru cu dosarul pe care l-am scos din servietă.

Înseamnă ceva pentru tine numele de Perry Hilderly? Am crezut că observasem o sclipire de recunoştinţă în ochii lui, dar a dispărut atât de repede încât s-ar fi putut să mi-o fi imaginat eu. S-a gândit puţin apoi a clătinat din cap. Angela — domnişoara Curtis — a menţionat ceva despre o moştenire.

Este acest Hil-derman Grant, fără să indice care este relaţia dintre ei. Într-o notă pentru avocatul lui spunea că el — avocatul Hank Zahn — va şti cum să-l contacteze pe Grant. Tu eşti singurul Thomas Y. Grant despre care domnul Zahn are cunoştinţă. Expresia lui Grant deveni nedumerită. Sunt surprins că el a redactat un testament fără ca, mai întâi, să clarifice relaţia clientului său cu beneficiarul.

Era un olograf care anula un testament anterior, pe care l-a scris cu trei săptămâni înainte de moarte. Adică, moartea lui. Îmi amintesc că am văzut la televizor că a mai fost încă o victimă, dar nu ştiu detaliile. Grant închise ochii, ca şi când încerca să-şi amintească ştirile. Când îi redeschise, aveau o expresie de mare uimire.

Aleea cu licurici

Nu a fost. Nu, întotdeauna l-am folosit pe acelaşi om de la aceeaşi firmă, Big Eight. De acolo provenea Hilderly? L-am privit un moment.

În timp ce ochii lui păreau nevinovaţi, iar ţinuta îi era relaxată, am simţit în el un curent subteran datând înțelepciunea din barmanii din seattle falsitate. După un timp am întrebat: — Dar despre numele Sunt laurel și iordania din provocarea dating Heikkinen?

Îţi este cunoscut? A clătinat din cap prea repede, îmi trecu prin cap. David Arlen Taylor? Cine sunt oamenii aceştia? Eşti sigur că nici unul din aceste nume nu-ţi trezeşte vreo amintire? Cred că mi-a luat odată un interviu.

Sentimentul de falsitate încă mă apăsa. Dar, da, cât de mare este? Grant căruia Hilderly a intenţionat să-i lase banii. Privirea lui Grant s-a abătut spre o fereastră care dădea către o altă curte pavată cu cărămidă şi spre pilcurile de eucalipţi din Presidio, din spatele zidului.

Mult timp încă a rămas tăcut, apoi s-a uitat la mine spunând: — Mi-e teamă că nu pot să dovedesc asta. Şi ca să fiu cinstit, chiar dacă sunt o grămadă de bani, nu am de fapt nevoie de ei. Înţeleg în ce poziţie dificilă îl plasează asta pe Hank Zahn; bineînţeles că el este nevoit să facă tot ce poate ca să îndeplinească dorinţele clientului.

Deci am de gând să propun acest lucru: o să semnez un document prin care renunţ pentru totdeauna la toate pretenţiile la moştenirea lui. Era un gest la care nu mă aşteptam — şi unul care era total inutil. Acum începeam să suspectez că — în ciuda manierei lui reci — Tom Grant îl cunoscuse pe Perry Hilderly şi îi era teamă că eu o să descopăr natura relaţiei dintre ei.

Îl rogi pe domnul Zahn să redacteze documentele? O să sun ca să stabilesc o întâlnire când vor fi gata. Am închis dosarul şi l-am pus în servietă. Grant se ridică. Involuntar, am aruncat o privire spre raftul de lângă şe-mineu, unde penele mierloiului american se răsfirau peste bucata de piele întinsă datând înțelepciunea din barmanii din seattle uscată.

Sentimentul meu de dezgust era acum şi mai puternic. Ieşind afară în curtea imaculată, mi-am amintit brusc sursa expresiei ciudate care-mi venise în minte mai devreme: era din ultima strofă a unui cântec compus de un dramaturg englez, John Webster, din secolul al XVII-lea, pe care a trebuit să-l memorez pentru una din orele de literatură din liceu.

Încă îmi puteam aminti, mai mult sau mai puţin corect, întregul catren: Deşartă este ambiţia regilor Care caută prin trofee şi lucruri moarte Să lase în urmă un nume care dăinuie, Şi flutură doar plase ca să prindă vântul.

PATRU Din păcate, Greg a fost obligat să anuleze invitaţia la prânz — fapt care mi-a provocat sentimente contradictorii. Când am ajuns la Criminalistică, unul dintre inspectori — un om pe nume Wallace, pe care-l cunoşteam puţin — mi-a înmânat un braţ de dosare şi m-a condus în biroul lui Greg.

Deci mi-am petrecut ceea ce ar fi trebuit să fie ora mea liberă pentru prânz citind dosarele referitoare la crimele prin împuşcare de la distanţă. În total erau patru, începând din aprilie, ultima fiind cea asupra lui Hilderly din data de 6 iulie. Prima victimă fusese un angajat al unui restaurant care se întorcea seara târziu la locuinţa lui din Outer Mission.

Următoarea a fost o asistentă medicală, care ieşea din tura de la patru la douăsprezece noaptea de la Spitalul de copii din Laurel Heights. A treia, un veteran cu pensie de invaliditate, avusese insomnie şi ieşise din locuinţa sa din Outer Sunset ca să se plimbe, cu câteva minute înainte de a fi datând înțelepciunea din barmanii din seattle.

Iar apoi a urmat Hilderly. Arma folosită a fost un Magnumiar gloanţele recuperate din cadavre aveau aceleaşi caracteristici balistice.

Toate împuşcăturile au avut loc după ora zece seara şi pe străzi era relativ liniştite; chiar şi cea asupra lui Hilderly datând înțelepciunea din barmanii din seattle fusese o excepţie, din moment ce aglomeratul Geary Boulevard este aproape pustiu la unu şi jumătate la prânz, ora la care Perry coborâse dintr-un autobuz Muni gol, la colţul lui Third Avenue. Nu au existat martori oculari la nici una din crime; autobuzul Muni, datând înțelepciunea din barmanii din seattle cazul lui Hilderly, plecase.

Fuseseră intervievaţi familiile, prietenii şi colegii de serviciu ai victimelor, dar anchetatorii nu fuseseră în stare să descopere vreun duşman sau pe altcineva care să aibă vreun motiv să-i ucidă. Informaţiile din dosare arătau că victimele fuseseră mai mult sau mai puţin cetăţeni integri, oameni comuni care-şi vedeau de treburi obişnuite. Oameni obişnuiţi care s-a întâmplat să fie într-un loc nefast la timpul nepotrivit.

După cum se obişnuieşte în asemenea cazuri, cabinetul primarului oferise o recompensă pentru informaţii care să ducă la prinderea asasinului. Spre deosebire de ucigaşii cum ar fi Zodiac, făptaşul n-a contactat nici presa şi nici poliţia. Dacă omorurile continuau, protestele publicului vor deveni mai puternice şi se va instaura panica; presiunea politică asupra departamentului, de pe acum mare, s-ar înteţi. Am frunzărit dosarele dedicate fiecărei persoane, apoi m-am oprit asupra celui al lui Hilderly, curioasă să aflu unde fusese în noaptea morţii.

Exista o declaraţie a patronului său, Gene Carver, de la Tax Management Corporation, în care se spunea că Hilderly lucrase până târziu în acea seară. M- am încruntat; fusese împuşcat cu o săptămână în urmă, cu mult după sezonul aglomerat de impozite. De ce a lucrat până târziu? Apoi am citit mai departe; Hilderly şi şeful său se pregăteau dating tipi etiopieni o revizie contabilă din partea I.

Carver a declarat că el însuşi datând înțelepciunea din barmanii din seattle părăsit biroul la prânz, la ora unu, şi i-a propus lui Hilderly să-l ducă acasă; Hilderly a refuzat, spunând că vrea să termine ceea ce a început. Am oftat şi m-am lăsat pe spate în scaunul lui Greg. Puteam să înţeleg de ce până acum poliţia fusese frustrată de dezlegarea acestor crime.

Singurele legături între victimele trăgătorului, pe care ei reuşiseră să le stabilească, erau circumstanţele în care fuseseră împuşcaţi şi gloanţele datând înțelepciunea din barmanii din seattle se potriveau. În aparenţă, victimele nu se cunoşteau între ele şi aveau puţine puncte comune.

Bineînţeles, se ştiau puţine lucruri despre angajatul de la restaurant, care părea să fi fost chiar mai singuratic decât Hilderly, dar faptul că fusese mai mult sau mai puţin un dezrădăcinat a cărui istorie nu s-a putut stabili în întregime îl deosebea şi mai mult de celelalte victime. Împuşcăturile fuseseră într-adevăr la întâmplare. Nu-l invidiam pe Greg pentru cazul ăsta.

După o clipă m-am uitat la ceas şi am văzut că este aproape două. Greg — care fusese chemat la o întâlnire cu şeful departamentului — în mod evident nu se va întoarce pentru încă mult timp.

Am folosit telefonul lui ca să văd ce s-a mai întâmplat la All Souls; aflând că nu erau mesaje importante pentru mine m-am decis să-mi iau un hamburger înainte să mă duc la KSTS-TV.

În timp ce mă grăbeam spre lifturi prin sala aglomerată a departamentului, am schiţat un rămas bun cu mâna către inspectorul Wallace. Mi-a făcut semn să mă duc la el, dar am dat din cap arătând spre ceas. Stomacul îmi adresa rugi zgomotoase; dacă mai doream să mănânc ceva de prânz, trebuia să mă grăbesc. Aproape de ora trei am ajuns la studiourile TV de pe Embarcadero, de fapt, în umbra lui Bay Bridge şi doar la câteva cvartale distanţă de locul unde se intenţiona amplasarea unui nou stadion de atletism.

Clădirea era masivă, din cărămidă roşie, cu acoperiş plat, pe care erau montate o antenă şi alte utilaje pentru transmisie — era, în sfaturi pentru a accelera dating, o fostă fabrică de pâine care dăduse faliment în anii şaptezeci.

Urmele unor şine de tren tăiau trotuarul din faţa clădirii; de partea cealaltă a bulevardului care mărgineşte oraşul de-a lungul golfului erau trei debarcadere — nefolosite acum pentru ambarcaţiuni, în schimb erau dedicate unor oficii ale arhitecţilor şi ale agenţilor imobiliari.

În dreapta era staţia de pompieri navali ai S. Uruitul maşinilor şi al camioanelor de pe pod şi din împrejurimi îneca toate celelalte zgomote; faţadele masive de beton ale debarcaderelor aproape îmi blocau priveliştea spre apă. Ziua — cel puţin în această parte a oraşului — devenise caldă şi însorită.

Pe promenada largă de după staţia de pompieri, oamenii stăteau pe bănci sau se sprijineau de balustrada dinspre mare, privind spre Insula Comorii; oameni făcând jogging alergau de-a lungul falezei, majoritatea lor părând nepăsători la frumuseţea împrejurimilor. După ce am coborât din maşină, am privit spre una din navele pilot ale portului trecând în viteză, apoi m-am întors şi am intrat în holul studioului de televiziune.

Holul era decorat în nuanţe de griuri şi negru metalizat şi acoperit cu fotografii mari ale personalităţilor KSTS. În timp ce-l aşteptam pe recepţioner — care răspundea la telefoane, îi ruga pe unii să aştepte în timp ce le răspundea altora — am studiat fotografia lui Jess Goodhue. Coordonatoarea avea o faţă obraznică, aproape ca de spiriduş, cu păr castaniu lucios, dat spre spate în dreptul frunţii şi al urechilor şi care se ondula doar în jurul umerilor. În ciuda acelui vino-ncoace tineresc — pe care probabil îl considera un atu — fotografia degaja impresia unui caracter puternic.

Ochii ei priveau camera candid; privirea lor directă şi forma gurii arătau hotărâre şi inteligenţă. Chiar înainte s-o văd în realitate, am simţit că Goodhue era o femeie care pretindea respect — şi îl obţinea.

Recepţionerul a terminat cu ultima dintre convorbirile restante. I-am spus că doresc să vorbesc cu Goodhue şi i-am înmânat una din cărţile mele de vizită. A format un interior, a vorbit la telefon şi pe urmă îmi spuse: — Vrea să ştie în ce privinţă o căutaţi.

I-am spus că este în legătură cu o moştenire lăsată ei de către unul dintre clienţii de la All Souls. A vorbit iarăşi la telefon, iar apoi a închis. Se întrerupse şi făcu semn cu mâna unei tinere care intra dinspre stradă, ducând o pungă pătată de grăsime în care avea probabil mâncare chinezească. Marge aprobă şi-mi făcu semn s-o urmez; recepţionerul ne lăsă să intrăm pe o uşă de interior care se afla lângă pupitrul lui. Redacţia de ştiri era prima pe stânga pe un hol lung care se întindea în faţă.

Impresia mea iniţială a fost de gălăgie; voci, telefoane, răpăitul maşinilor de scris, cârâitul radiourilor acordate pe banda poliţiei. Pe un perete erau fixate şase monitoare de televiziune care funcţionau, dar sunetul era oprit. De-a lungul ecranelor se perindau imagini spectrale tăcute; Woody Woodpecker, o eroină de serial de după-amiază, Oprah Winfrey; oameni convingători preamărind virtuţile scutecelor pentru bebeluşi, ale spray-urilor şi deodorantelor. Drept în faţa mea era o masă lungă aşezată pe o platformă.

La ea stăteau trei bărbaţi şi o femeie — vorbeau la telefon, mâzgăleau notiţe, cercetau monitoarele. M-am uitat spre dreapta şi am văzut un rând de boxe modulare. În timp ce porneam în acea direcţie a trebuit să evit o femeie care târa un sac foarte mare şi umflat şi care făcea semnul victoriei spre pupitrul de comandă.

În prima boxă erau două persoane: o femeie brunetă aşezată într-un scaun rotitor şi un bărbat înalt, colţuros, care era aplecat asupra ei, împungând cu degetul într-o pagină dactilografiată. Faţa femeii nu era vizibilă, dar am presupus că era Jess Goodhue. M-am deplasat din uşa boxei şi m-am rezemat de zid, observând absentă activitatea din redacţia de ştiri. Femeia de care era să mă lovesc se afla la pupitrul de comandă şi vorbea cu un bărbat chel. După o clipă s-a grăbit spre un rând de birouri mai mici, în partea îndepărtată a camerei, a lăsat sacul jos şi-a început să introducă hârtie în maşina de scris.

Omul chel s-a ridicat şi s -a dus la un panou, care semăna cu unul de plecări-sosiri din holul unui aeroport, aninat pe peretele din spatele lui.

A şters câteva notaţii cu dosul palmei, apoi, cu un creion albastru, a scris altele noi. Din interiorul boxei s-a auzit o voce — a lui Goodhue, nu la fel de îngrijit modulată ca atunci când transmitea ştirile.

Nu văd cum putem s-o comparăm pe Barbara Bush cu Maica Tereza. Marv spuse ceva, dar n-am auzit prea bine. Bărbatul părăsi boxa fără să mai spună vreun cuvânt şi se îndreptă spre rândul de birouri de pe partea cealaltă a camerei. Aruncând o privire în boxă, am văzut că studia programul şi m-am retras. După câteva minute se apropie o femeie micuţă, blondă, cu mersul nesigur şi expresia îngrijorată.

datând înțelepciunea din barmanii din seattle

Se opri în faţa intrării în boxă, ca şi cum se temea să meargă mai departe. Ordinea acestor reportaje — chiar vrei să pui crimele din compasiune înaintea capturării drogurilor şi a noului plan pentru mediul înconjurător? Acolo unde l-ai plasat tu, reportajul îşi pierde impactul. Este despre Linda rămase pe loc, tăcută şi nedecisă.

Goodhue adăugă: — Şi când o vezi pe Roberta, spune-i că prezentarea capturii drogurilor are nevoie de mai multă forţă — de mult mai multă.

Vreau până la ora patru jumătate să fie redactată. Linda se întoarse repede şi se îndepărtă.

Calaméo - Trofee Si Lucruri Moarte - Marcia Muller

Goodhue îşi spuse cu voce joasă: — Eşti prea aspră cu ei în zile ca aceasta. Este ceva ce trebuie să te străduieşti să îndrepţi. Am păşit în uşa boxei şi am văzut că ea se îndepărtase de birou şi îşi întinsese mâinile ca să le dezmorţească. Se uită în sus, apoi pocni din degete. Am auzit de voi. Când eram reporter de teren am realizat o serie de materiale, în exclusivitate, despre serviciile judiciare.

McCone, nu-i aşa? Se ridică şi veni spre mine, strângându-mi mâna cu putere. Hai să mergem sus, ce zici? Trebuie să mă aranjez pentru avanpremiera ştirilor de la ora trei cincizeci şi cinci.

Se îndreptă prin redacţia de datând înțelepciunea din barmanii din seattle, spre hol. Am urmat-o pe hol. Goodhue nu era tot atât de înaltă ca mine — un metru cincizeci şi şapte faţă de un metru şaizeci şi şapte cât am eu — dar, pasul ei sprinten compensa diferenţa de înălţime.

În timp ce bocănea de-a lungul holului cu pantofii cu toc înalt care se potriveau cu rochia cochetă de culoare turcoaz, vorbea neîntrerupt. Trebuie să mă machiez, să fac avanpremiera, să revăd iarăşi reportajele cu asistentul meu. Ai ajuns la ţanc totuşi; nimeni, absolut nimeni nu mă deranjează în cabina mea. La capătul holului era o scară de fier în spirală. Goodhue o urcă, apoi porni pe alt coridor pe lângă camere care zumzăiau de activitate. Sunt aproape autonomi faţă de cei de la ştiri. Aproape de capătul holului, deschise o uşă şi mă invită să intru.

Nu era o cameră prea mare: un stelaj lung sub o oglindă înconjurată de becuri; două scaune de răchită, amândouă destul de ponosite; profilul de dating cat cuier plin cu haine şi o baie mică, alături. Stelajul era încărcat cu cosmetice. Printre ele se afla o vază cu trandafiri galbeni ofiliţi.

Goodhue închise uşa şi-mi zâmbi fals. Trebuie să te duci Ia Hollywood ca să obţii chestiile somptuoase. Se încruntă la vederea trandafirilor ofiliţi, îi luă din vază şi îi îndesă într-un coş de gunoi de sub stelaj. Ce-i chestia asta cu moştenirea? M-am aşezat pe unul din scaunele de răchită — la început cu precauţie.

Perry Hilderly. Datând înțelepciunea din barmanii din seattle cunoşti? Se gândi, ridică o sticlă cu fond de ten şi începu să-l aplice pe faţă cu mişcări experimentate. Cine este A lucrat pentru o firmă mică din Avenues. Pocni din degete: N-a fost el ultima victimă a pistolarului?

De ce mi-ar lăsa mie bani? A făcut un testament olograf — l-a scris singur, fără ajutorul unui avocat — şi n-a lăsat nici o explicaţie. Ar fi nepotrivit să întreb cât de mult mi-a lăsat? Mai mult, mi-am reamintit, dacă Grant nu renunţa la hotărârea de a semna renunţarea pentru moştenirea lui, din moment ce fusese împărţită în mod egal. Mâinile lui Goodhue se opriră brusc, în mijlocul mişcării, lângă linia părului. De ce Dumnezeu? Clătină din cap, puse sticla de fond de ten pe stelaj şi deschise o casetă cu fard de obraz.

După ce căută o perie într-un colţ, începu să-şi aplice culoarea pe pomeţii obrajilor. Spune-mi mai multe despre el. Tom Grant, avocatul? Nu aprob această particulară alternativă, dar se potrivea cu tematica.

De fapt, am fost surprinsă că el era destul de fermecător. Am fost tentată s-o întreb ce a crezut datând înțelepciunea din barmanii din seattle fetişurile lui Grant, dar, în schimb, am spus: — Dar despre cineva cu numele de Libby Heikkinen? Cine sunt aceşti oameni? Hilderly şi-a împărţit averea în patru. A moştenit nişte bani, i-a investit bine şi n-avea gusturi costisitoare.

Bineînţeles că da; îmi amintesc că a fost împuşcat pe Geary, lângă apartamentul lui. De unde era originar? Se întoarse brusc spre mine, peria căzându-i din mână. Îmi ignoră întrebarea. A stat acolo câtva timp şi a avut un fiu de la o femeie indigenă. Ea şi copilul au fost ucişi într-un bombardament, iar Hilderly s-a întors în State. S-a căsătorit, a avut încă doi băieţi, a divorţat şi a trăit foarte liniştit în Inner Richmond până când a fost împuşcat.

Acum Goodhue stătea foarte ţeapănă, cu mâinile încrucişate în poală, iar peria pentru machiaj o uitase pe podea la picioarele ei. Am comunicat ştirea morţii lui. În voce avea un tremur ciudat, o emoţie pe care n-o puteam defini. Mişcarea pentru Libertatea Cuvântului — asta era tocmai pe vremea când m-am născut.

Privirea lui Goodhue era vagă, gânditoare. După puţin timp, spuse încetişor: — M-am născut în ianuarie, Am aşteptat, dar cum nu a continuat am spus: — Îmi pare rău, dar nu te înţeleg. CINCI Această afirmaţie a fost atât de neaşteptată îndt mi-a trebuit o clipă ca să-mi formulez replica. S-a întrerupt, uitându-se la ceas. Este o poveste lungă şi nu am prea mult timp la dispoziţie. Pot să aştept sfârşitul, oricât de mult durează. Se întoarse înapoi cu faţa spre oglindă şi începu să-şi aranjeze părul cu nervozitate.

Copil din flori. Se întrerupse, uitându-se spre mine prin oglindă ca şi cum ar fi aşteptat o reacţie. Cum nu a observat vreuna, continuă. Era una dintre radicalii campusului, foarte implicată în mişcarea protestatară. Sau aşa am aflat mai târziu. Goodhue se întoarse iarăşi spre mine, luminată din spate de strălucirea becurilor din jurul oglinzii. Această lumină estompa planurile şi curburile feţei şi ea părea chiar mai tânără. Când a continuat, vocea ei nu mai era atât de precisă şi de sigură ca mai înainte.

Pot chiar să mi-o amintesc — destul de puţin. Dar mă îndepărtez de la cursul povestirii. Oricum, mama mea m-a născut în 17 ianuarie. Mama provenea dintr-o familie înstărită din Orange County; bănuiesc că mulţi dintre aşa-numiţii revoluţionari proveneau din medii bogate, conservatoare.

Din cauza nu ştiu cărui motiv, ea nu le-a spus niciodată părinţilor ei despre mine. În schimb, a folosit alocaţia lunară pe care i-o trimiteau ei ca să mă dea în grija unei familii de oameni în vârstă, aici, în San Francisco, care ţinea o grădiniţă pentru copiii ai căror părinţi nu se puteau ocupa de ei — copii orfani de la leagănele de copii şi alţii ca şi mine.

Analog a devenit un cartier capsa iubit cu mulți oameni încep de zile lor, cu o bere rece și un croissant de la © cafenea. Stampe multe ori să profite de acest loc unic pentru a se da un tratament în timp ce întâlnirea cineva special. Și avem întotdeauna câteva surprize de până mâneci noastre. Ei nu taie colturi sau zgârciți pe ingrediente.

Ben şi Nilla Goodhue. Cineva bătu la uşă. Se auzi o voce de femeie. Trebuie să mă grăbesc să ajung sus. Te superi dacă mă aştepţi aici? Nu le plac străinii în studio. O să aştept. După ce a plecat, minutele au trecut încet. Mi-am schimbat poziţia în scaunul de răchită — devenise incomod — şi am încercat să corelez afirmaţia lui Goodhue că Hilderly ar putea să fi fost tatăl ei cu ceea ce aflasem.

Bănuiam că era posibil ca Hilderly s-o fi conceput, iar apoi a trecut-o în testament din cauza unor mustrări de conştiinţă târzii. Dar asta nu explica banii lăsaţi lui Tom Grant.

  1. Dating pe cineva pe care lucrați cu sfaturi
  2. Парк был пуст.
  3. Сьюзан кивнула.
  4. Это избирательный цикл.
  5. Ce spui unei fete pe un site de dating
  6. Кто-то должен иметь возможность оценивать и отделять одно от другого.
  7. Джабба взял в руки распечатку.
  8. 4ppl site-ul online de dating

Iar Heikkinen şi Taylor? Alţi copii pe care nu îi recunoscuse? Putea vreun tânăr să fie atât de prolific — chiar şi în perioada de libertate sexuală a anilor şaizeci? Când Goodhue reveni, fruntea îi era îmbrobonită de transpiraţie. O şterse cu o batistă şi începu să-şi refacă machiajul. Dând cu ochii de Vail şi Stenner, clătină din cap şi chicoti. Păi, voi nici măcar nu trebuia să fiţi aici.

Uite că am dat de trei. Sunt făcute praf. Probabil că au stat aici destul de multişor. Viermii au prăznuit din fiecare.

Vail gemu, imaginându-şi scena. Locul este întotdeauna de mare importanţă. Johnson încuviinţă din cap. Dacă mai târziu vremea se va îndrepta, am cerut un elicopter care să survoleze locul. Vom lua câteva fotografii de sus. Johnson, cândva sergent în subordinea lui Stenner, fusese avansat locotenent când acesta plecase din poliţie. Acum era căpitan al pazei de noapte, dar îi rămăsese îndatorat lui Stenner pentru anii întregi în care acesta îl învăţase meserie, cultivându-i un puternic simţ intuitiv.

Shock era sursa de informaţii a lui Stenner într-o secţie de poliţie care se arăta extrem de ostilă. E acolo jos, în miezul problemei, încercând să pară plin de importanţă pentru canalul 7.

După părerea mea, cele trei cadavre au fost aruncate aici cam o dată, dar nu putem fi absolut siguri. Ar fi greu de găsit acelaşi loc de două ori, cu buldozerele care răscolesc şi mută mereu gunoiul de colo-colo. Îşi mută privirea asupra peisajului plin de denivelări. Iertaţi-mă, trebuie să verific sacul care tocmai a fost scos.

În plus, v-a văzut Eckling. Chicoti din nou. Mie mi-ajunge distracţia pe seara asta. Şi se îndepărtă. Nu schimbase o vorbă cu şeful său de când îşi dăduse demisia.

Şeful poliţiei urcă gâfâind maldărul de gunoi, urmat de o echipă de filmare şi un reporter. Vorbea gesticulând larg cu braţele, iar cuvintele îi ieşeau din gură o dată cu mici rotocoale de abur.

Tuturor le place circul. Acum, că scosese tot ce era de scos de la Eckling, cei trei îşi îndreptară aparatul de filmat spre Vail. Vail se desprinse de ei şi se îndreptă spre Eckling, în timp ce membrii echipei de filmare se grăbeau spre microbuzul lor, recunoscători pentru laconismul procurorului. Eckling era un bărbat înalt, cu un început de burtă care trăda un băutor de bere şi cu ochi care sticleau din spatele ochelarilor de soare.

Am avut discuţia asta de prea multe ori. Ce-ai zice să-mi dai pace şi să ne laşi să ne facem meseria? Vail se înapoie la maşină şi, dând de căldura dinăuntru, se scutură de frigul adunat în el.

Nici măcar nu ne-am înfipt colţii unul în celălalt. Mor de foame. Vail îşi lăsă capul pe tetieră şi închise ochii, gândindu-se la Stenner, care era atât de zgârcit la vorbă.

Curând după ce Stenner datând înțelepciunea din barmanii din seattle alăturase grupului său de colaboratori, el şi Vail se duseseră cu maşina într-un orăşel, ca să ia o declaraţie. O oră şi jumătate dus, o oră şi jumătate întors. Data viitoare voi fi mai succint. Rostise fraza fără urmă de zâmbet şi fără vreun semn că ar fi făcut o glumă. Ulterior, Vail îşi dăduse seama că Stenner vorbise serios.

Merseră în tăcere vreo cincisprezece minute şi în apropiere de oraş Stenner spuse: — O să avem de furcă la cazul ăsta. Aceasta se întredeschise şi de după ea apăru un necunoscut cu înfăţişare neglijentă, înalt de peste un metru optzeci şi cu musculatură de culturist. Aşteptăm înăuntru. Sigur că da. Dar puteţi să-mi spuneţi Lou. Vail şi Stenner traversară bucătăria.

Aceasta era o încăpere destul de mare, cu plite şi cuptoare de inox şi cu un frigider mare şi zidit în perete, care se închidea cu o uşă de sticlă termoizolantă. Bobby Wo, bucătarul chinez, toca o ceapă cu asemenea viteză, că mâna i se vedea doar ca prin ceaţă. Toc, toc, toc, toc, toc. În bucătărie intră Butterfly, înaltă de abia un metru şi jumătate şi cântărind o sută douăzeci şi cinci de kilograme. Specialitatea de azi e ceva cu carne de vită tocată, bine? La clătite. Şi naija dating network, generale?

Ca de obicei. Vail şi Stenner îşi turnară singuri cafea şi se aşezară la măsuţa lor rotundă din colţul cel mai îndepărtat al restaurantului. Ziarele de dimineaţă erau deja stivuite pe masă. Vail zâmbi. Bineînţeles că se gândea. Stenner se gândea întotdeauna. De cât timp se află acolo? N-a anunţat nimeni dispariţia lor? Stenner privi fix conţinutul ceştii de cafea timp de câteva secunde, apoi spuse: — Nu cred că este vorba de un anume mod de operare. Nu mi se pare în regulă. De statură, vârstă şi înfăţişare diferită.

Tipul roşcat, tipul blond şi un bărbat chel cu un ochi de sticlă. Vail dating budweiser canes din umeri şi se întoarse datând înțelepciunea din barmanii din seattle paginile editoriale. Intuiţia vine din experienţă. Stenner îl privi o clipă fix pe Vail, sorbi o înghiţitură de cafea şi continuă: — De regulă, un cadavru nu este ascuns.

Este lăsat acolo unde poate fi descoperit. Face parte din schema clasică. Vail nu-i dădu nici o atenţie. Aşadar, ce posibilităţi avem? Trei victime în groapa de gunoi. Putem presupune că nu se află acolo din pură coincidenţă? Vail nu ridică privirea de pe ziar. Zeci de persoane. Li se servi micul dejun şi conversaţia încetă brusc pentru un sfert de oră. Stenner tăie meticulos costiţa, o puse în ouă, amestecă bine şi întinse pasta peste pâinea prăjită, pe care începu s-o mănânce cu furculiţa şi cuţitul.

Când termină, îşi şterse buzele cu un şerveţel de hârtie şi-şi termină cafeaua. Vrea să rupă inima târgului. Vail pufni în râs.

datând înțelepciunea din barmanii din seattle

E în colimator. Descoperirea va face senzaţie în întreaga ţară. E prea bizară ca să nu se întâmple aşa. Termină datând înțelepciunea din barmanii din seattle se lăsă pe spătarul scaunului. Poate că-i o firmă de debarasare, îşi dădu el cu părerea. Îţi omori soacra, formezi un număr, iar ei vin, ridică bagajul şi-l aruncă, în locul tău. Poate că indivizii ăştia sunt angrenaţi în vreun război între bande — posibil chiar bande din pătura de vârf a societăţii — dintre cei care merg la biserică şi poartă cravată.

Tăcu o clipă, apoi adăugă: Ba finanţează chiar şi politicieni. Eckling dispune de o săptămână înainte de a interveni noi. Hai să-i acordăm acest răgaz. Stenner chibzui o clipă, apoi spuse: — Mă întreb ce-ar fi zis Judecătorul? Câteva momente, Vail se lăsă pradă amintirilor, parcă aşteptând ca Judecătorul să intre dezinvolt pe uşă, ţinând sub braţ ziarul New York Times, îmbrăcat în costum de tweed, cu o garoafă la butonieră, salutând ironic pe toată lumea şi aşezându-se să ia micul dejun, să citească şi să poarte discuţii pe teme de drept.

Judecătorul avusese patru iubiri: soţia lui, Jenny, apoi Martin Vail, legea şi cursele de cai. Se găsise însă la un pas de distrugere din pricina a două tragedii. Scumpa lui Jenny, o femeie modestă din Sud, cu care fusese căsătorit timp de treizeci şi şapte de ani, suferise un grav accident de circulaţie, în urma căruia stătuse în comă o lună de zile, apoi murise.

Cea de-a doua tragedie şi-o făcuse cu mâna sa. Ca să-şi mai aline durerea, revenise la dragostea de o viaţă pentru ponei şi pierduse la pariuri treizeci de mii de dolari într-o singură lună. Reputaţia lui în barou ajunsese literalmente la mâna agenţilor de pariuri. Fusese salvat prin devotamentul şi respectul avocaţilor apărării şi ai acuzării, al poliţiştilor, jurnaliştilor, funcţionarilor din magistratură, bibliotecarilor şi politicienilor, toţi apreciindu-i corectitudinea şi înţelepciunea la tribunal.

Se ridică de sub Golden Gate şi se răspândeşte insidios prin oraş, transformând

Aceştia contribuiseră cu bani, de la un dolar până la sume de patru cifre, achitându-i datoriile. Judecătorul luase decizia de a ieşi din magistratură. După ce se pensionase, îşi petrecea timpul fie făcând pe avocatul diavolului în cazurile lui Vail, fie în fumoarul salonului de pariuri Wall Eye McGinty, ce avea aspectul unui birou de misitie din centrul urbei şi era dotat cu un panou mobil, cu neon, pe care se afişau cotele pariurilor, starturile şi alte informaţii care pentru cei mai mulţi muritori păreau o limbă străină.

Stătea întotdeauna în fundul încăperii, instalat picior peste picior într-un balansoar adus chiar de el, cu legendarul său carnet negru în poală, răsucind între degete stiloul Mont Blanc, studiind tabela electronică de la McGinty şi calculând următoarea miză.

Carnetul acela! Judecătorul făcea zilnic pariuri imaginare, ţinând o evidenţă amănunţită a tuturor curselor, pistelor, jocheilor şi cailor de pe hipodrom. Îşi punea la bătaie isteţimea, intuiţia şi impresionantele cunoştinţe de statistică, pentru a elabora o strategie câştigătoare pe o perioadă de zece ani, consemnată în carnetul gros legat în piele, atât datând înțelepciunea din barmanii din seattle temut de agenţii de pariuri, încât o dată puseseră mână de la mână, oferindu-i o sumă de şase cifre numai ca să-l ardă.

El refuzase, dar nu sufla ponturi şi nici nu împărtăşea altora vastele sale cunoştinţe în domeniu. Judecătorul agonisise o avere imaginară de peste două milioane de dolari, toată numai pe hârtie. Astfel, îşi petrecea dimineţile la restaurantul lui Butterfly, discutând cu tinerii avocaţi, iar după- amiezele în elegantul salon Wall Eye McGinty pentru amatorii de pariuri. Cea de-a treia mare bucurie a sa era duelul de inteligenţă cu Marty Vail.

El constituia mai mult decât o provocare, reprezenta testul celor patruzeci şi cinci de ani de avocatură şi magistratură. Disputele şi colaborările sale cu Vail îi ofereau o satisfacţie pe care pariurile n-o puteau egala. Puneau prinsoare pe dolari de argint, dezbătând probleme de drept, şi-şi mutau monedele dintr-o parte în alta a mesei, pe măsură ce fiecare înregistra o victorie.

După datând înțelepciunea din barmanii din seattle cincisprezece ani, Judecătorul se afla cu exact douăzeci şi două de monede înaintea lui Vail. Un gangster, client al lui Vail, pe nume HeyHey Pinero, îl etichetase cândva pe Judecător drept un tip grozav. Un tip grozav. Apoi vârsta şi trecutul agitat îl ajunseseră din urmă pe bătrânul jurist.

La optzeci şi unu de ani suferise o serie de crize care-l doborâseră. Supravieţuise celei de-a treia, rămânând însă debil şi artritic, incapabil să-şi mai gătească singur sau măcar să-şi încropească o gustare. Distrus de insomnii şi amintiri fugare, prizonier al casei bântuite de imagini ale trecutului, stătea zi de zi privind ţintă pe fereastră la circulaţia de afară sau moţăia în faţa televizorului, până când unul dintre obişnuiţii casei trecea pe acolo, îl ajuta să se îmbrace şi-i ducea trupul firav până la maşina cu care îl transporta la salonul Wall Eye McGinty.

Aici, amatorii de pariuri îl întâmpinau aproape cu veneraţie. McGinty, care era un agent cu suflet caritabil, îl conducea întotdeauna acasă cu maşina, după ora de închidere.

Zilnic venea cineva la el. Vail, secretara executivă a acestuia, incomparabila Naomi, Stenner sau unul dintre avocaţii mai tineri care lucrau pentru Vail. În zilele în care toţi aceştia nu-şi vedeau capul de treburi, Vail trimitea un poliţist să-i facă vizita de rigoare. În astfel de ocazii, McGinty îl întâmpina pe poliţist în prag, ca să nu-l pună într-o situaţie delicată.

Nu se rosteau nici un fel de întrebări. În definitiv, salonul de pariuri al lui McGinty exista de peste douăzeci de ani. Dacă poliţiştii ar fi aruncat o privire din prag, n-ar fi fost surprinşi. Şase zile din săptămână Judecătorul evalua caii şi-i nota pe cei mai buni în noul carnet negru, de dimensiunile unei enciclopedii.

Bydgoszcz dating cea de-a şaptea zi, Judecătorul se odihnea. Prăbuşit în scaunul său cu rotile, cu picioarele atrofiate învelite cu o pătură, îmbrăcat pe cât de elegant îi îngăduiau mâinile paralitice şi vederea slăbită, cu jachetă de tweed şi pulovere gri, stătea în grădină cu faţa la soare, ferindu-şi ochii în spatele ochelarilor de soare întunecaţi şi încercând să-şi bronzeze pielea subţiată ca hârtia, atinsă de nuanţa cenuşie a bătrâneţii.

Vârsta îi luase totul, cu excepţia mândriei. Aşadar, într-o dimineaţă caldă de duminică a lunii iunie, cu doi ani în urmă, îmbrăcat în hainele sale cele mai elegante, Judecătorul se aşezase în grădină, îi vorbise lui Jenny despre existenţa lor împreună şi despre viaţa lui fără ea, spunându-i că n-o mai putea duce aşa.

După aceea îşi vârâse în gură ţeava pistolului de calibru 38 şi apăsase pe trăgaci. Lăsase un scurt bilet lui Vail, care asistase tot timpul cât poliţia îşi făcuse datoria, apoi însoţise la morgă ambulanţa în care se afla cel care-i fusese aproape ca un tată. După ce făcuse acest drum de tristă amintire, se dusese în spatele spitalului, se aşezase pe o bancă şi plânsese în hohote mai mult de o oră. Stenner rămăsese la vreo sută de metri mai încolo, veghindu-şi şeful, fără însă să-l tulbure. În cele din urmă, Vail despăturise biletul.

Dragă Martin, Mi-ai plăcut mai mult ca apărător, dar eşti şi un mare procuror. Te iubesc ca pe fiul meu. Întotdeauna mi-ai dat motive sâ mă simt mândru că te-am cunoscut. Mintea mea o cam ia razna. Asta ştim toţi, nu? De săptămâni întregi n-am mai mizat pe un cal câştigător. Nu mai sunt în stare nici să mestec o gogoaşă. E nevoie să-ţi spun mai mult de atât, îndrăzneţul şi isteţul meu prieten? Nu-ţi cer să mă ierţi — nu-i nimic de iertat Mizează pe Disaway în cea de-a treia cursă de mâine, la Del Mar.

Din câştig, fă cinste băieţilor din partea mea. Adio, iubite prietene. Judecătorul Biletul cântarea mai mult din pricina celor douăzeci şi doi de dolari de argint puşi înăuntru.

Pontul preschimbase cele douăzeci şi cinci de monede în nouă sute şaptezeci şi patru de dolari. Fusese o petrecere de pomină. Vail se răsuci brusc spre el, conştient că privise ţintă uşa, călătorind în trecut. Pentru Vail, în acea dimineaţă îngheţată, groapa de gunoi fusese o ciudăţenie, un motiv de iritare, ceva ce trebuia adăugat pe agenda şi aşa arhiplină a procuraturii districtuale. De fapt, misterul gropii de gunoi urma să conducă la ceva mult mai serios.

Ceva mult mai înspăimântător decât cadavrele descompuse, descoperite la groapa de gunoi a oraşului. Ceva care avea să-l oblige pe Martin Vail la o reconciliere cu trecutul. Un nume care-l obsedase pe Martin vreme de zece ani avea curând să i se furişeze în minte. Numele lui Aaron Stampler.

Excesiv de sentimentală şi idealistă din fire — deşi se ascundea sub aparenţa unei femei aspre şi agresive — Shana simţea nevoia să iuţească pasul de fiecare dată când vedea faţada clădirii masive a tribunalului. În această dimineaţă sosise devreme. Peste patruzeci şi cinci de minute avea să se găsească faţă în faţă cu James Wayne Darby şi, deşi nu era vorba de sala unui tribunal, urma totuşi să desfăşoare un fel de interogatoriu, prilej de a-şi măsura inteligenţa cu şovinul cel molâu şi impertinent.

Intenţiona să folosească ultimele minute ramase ca să se pregătească mental pentru întrevedere. Naomi Chance i-o luase înainte, ca de obicei. Cafeaua era deja făcută în cafetiera gigantică a lui Vail, iar la ora opt şi un sfert, când Shana dădu buzna înăuntru, Naomi se găsea la masa ei de lucru, pregătită să se confrunte cu problemele zilei.

Naomi era întotdeauna prima şi umbla de colo-colo prin spaţiosul birou al lui Vail, aprinzând lumina şi apoi preparând cafeaua şefului. Avea o alură maiestuoasă şi intimidantă. Era o femeie uluitoare, cu trupul perfect drept, de culoarea ciocolatei cu lapte, aproape egipteană ca fizionomie, cu pomeţi înalţi şi ochi mari, căprui, cu păr negru, tuns scurt după moda zilei, în care abia mijeau primele fire argintii. Rămasa văduvă la cincizeci de ani, avea înţelepciunea unei femei de optzeci şi trupul uneia de treizeci.

Învăţa rapid şi se documenta cu pasiune. Îi dădeai un nume, imediat îţi venea cu biografia respectivă.

Voiai să afli o dată, îţi prezenta un calendar. Cereai un raport, îţi alcătuia un dosar. Putea dactilografia optzeci de cuvinte pe minut, ştia să stenografieze şi-şi luase diploma în drept datând înțelepciunea din barmanii din seattle vârsta de patruzeci şi şase de ani.

Devotamentul ei faţă de Vail depăşea toate noţiunile de practică a dreptului. Avusese grijă de el încă de la început, îi cunoştea toate capriciile, gustul în materie de vestimentaţie, filme, mâncare, femei şi vin.

Neoficial, îi era mai curând parteneră decât asociată, titlu pe care Vail îl inventase anume pentru ea, fiindcă era destul de confuz pentru a putea însemna orice şi suna mult mai pompos decât cel de secretară executivă.

Naomi îşi croia drum prin hăţişul birocraţiei cu aceeaşi voracitate cu care roade castorul un trunchi de copac; nu se împiedica de tergiversările birocratice, ştia unde să găsească orice document public din oraş, iar pentru tinerii colaboratori aleşi de Vail era o a doua mamă şi, totodată, o prietenă de nădejde.

Trofee Si Lucruri Moarte - Marcia Muller

Dacă Vail era şeful colectivului, Naomi Chance era comandantul-şef al acestei mici armate. Shana Parver era complementul perfect al lui Naomi Chance. Nu măsura nici un metru cincizeci şi cinci, dar avea o siluetă admirabilă, un păr negru ca smoala revărsat pe umeri şi pielea de culoarea nisipului. Ochii ei căprui păreau învăluiţi în ceaţă sub pleoapele grele care-i dădeau un aer aproape oriental.

Se machia foarte puţin — nici nu avea nevoie — şi avea picioare fără cusur, fiindcă crescuse staffordshire sentinel dating apropiere de plajele din Rhode Island şi Connecticut, fiind campioană la înot şi jucătoare de baschet în liceu. Purta un taior negru, cu fusta până deasupra genunchiului, bluză albă şi un şirag asortat de perle trandafirii.

Părul îi era pieptănat pe spate şi legat cu o panglică neagră. Îmbrăcată cât mai clasic cu putinţă, rămînea totuşi o prezenţă magnetică în orice adunare, o femeie care ar fi oprit traficul în loc, fapt pentru care Vail fusese cât pe ce să nu o accepte, dar Naomi îl avertizase că practica un fel de discriminare inversă. Shana absolvise cu brio Institutul de Drept din Columbia şi îşi crease un renume ca procuror adjunct al datând înțelepciunea din barmanii din seattle mici regiuni din Rhode Island, după care solicitase o slujbă la ECS.

Naomi luase toate referinţele necesare. Copil teribil, care lua note maxime fără să deschidă o carte, Shana făcuse un scandal monstru şi plecase de la şcoala de elită din New England, unde o trimiseseră părinţii ei.

Primită într-o instituţie severă şi cu reguli stricte, destinată copiilor problemă, luase numai note mari, devenind din acel moment o elevă şi o studentă eminentă, atât la liceu cât şi la Institutul de Drept. Cunosc toate cazurile la care a lucrat încă de când era avocat al apărării. E cel mai bun procuror al zilelor noastre. Cum să nu vreau să lucrez cu el? Găsise toate răspunsurile potrivite. Naomi reacţionase imediat. Vail se aşteptase la orice, dar nu la un copil minune al dreptului: miniatural, isteţ, rafinat şi agresiv.

Când Shana coborâse din lift, pornind cu pas hotărât către biroul lui pentru primul interviu, Vail scosese un geamăt. Tot mai ai de gând să faci din frumuseţea ei o vină? Fata asta are E categoric o ameninţare pentru inima oricărui bărbat peste patruzeci de ani. O spun din proprie experienţă. E o discriminare, Marty, fata asta e cea mai bună dintre toţi avocaţii tineri pe care i-am intervievat vreodată.

E puţin cam agresivă, probabil ca mijloc de autoapărare, dar peste şase luni va fi pregătită să înfrunte orice avocat din oraş.

Are un instinct dating on-line goa greş de-a sări direct la jugulară. În plus, vrea să devină procuror. Banii n-o interesează nici cât negru sub unghie. Eu numesc asta bogăţie. Singurul lucru pe care îl avem în comun e că locuim pe aceeaşi planetă. Şase luni mai târziu, Shana avusese două cazuri şi datând înțelepciunea din barmanii din seattle unul. Vail îi spusese ulterior că era prea dură şi prea necruţătoare. Trebuie să mai îmblânzeşti tonul, să te mai înfrânezi.

Studiază juriile, juriile sunt totul. Am avut un prieten pe care-l numeam Judecătorul şi care spunea că o crimă cu premeditare este bătălia supremă.

Doi avocaţi se angajează într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, iar cel sortit să moară este acuzatul. O analogie excelentă. Două tabere diametral opuse. Una din ele are dreptate, cealaltă, nu. Una din ele trebuie să sâvârşească miracole, să facă din negru alb în ochii juraţilor. În cele din urmă, viaţa acuzatului depinde de acel avocat care poate convinge juriul că felul în care percepe el faptele corespunde realităţii. Aici e nodul problemei, Shana: juriul.

Nu fusese simplu s-o domolească. Shana se încruntă la ea. Shana era principalul avocat al acuzării în procesul Darby, dar fusese la tribunal şi ratase primul interogatoriu al lui Darby. Acum era rândul ei să-l încolţească. Nu-l lăsa să te ia de sus. Parver zâmbi. Fii dulce dacă jigodia cea scârboasă se dă datând înțelepciunea din barmanii din seattle tine, zise ea cu candoare. Încă nu l-ai cunoscut pe Rainey. Fii cu băgare de seamă, e o fiară.

datând înțelepciunea din barmanii din seattle

Avocat bun şi onest, dar o fiară. Nu te lăsa înşelată de surâsul lui. Parver îşi turnă o ceaşcă de cafea, adăugă o jumătate de linguriţă de zahăr, amestecă cu degetul, apoi sorbi cafeaua din ea.

Cine dracu' ţi-a spus asta? De câtă vreme eşti cu Marty? Când am început să lucrez cu Martin, plătea cincizeci de dolari pe oră şi eram fericită să-i câştig. Tot ce ştiam pe atunci despre lege era că-i un cuvânt din patru litere. Tăcu o clipă apoi adăugă: Doamne, să vezi când am să-i dau vestea!

Un dejun şi un cocteil în aceeaşi zi. Asociaţia Statală a Juriştilor. Nu-i spun încă, altfel risc să-l apuce năbădăile şi să-l strângă de gât pe Darby, dacă îl anunţ înainte de interogatoriu.

O clipă mai târziu, Martin cobori din ascensor şi, croindu-şi drum prin păienjenişul de paravane din sticlă, mese şi table de scris, datând înțelepciunea din barmanii din seattle, computere, telefoane şi televizoare, se îndreptă către biroul său. Acesta se afla într-un colţ mai ferit, atât de departe de biroul procurorului districtual Jack Yancey pe dating white singer featherweight era posibil, dat fiind că amândouă se aflau la acelaşi etaj.

Doamne, îşi zise Naomi, probabil că s-a îmbrăcat pe întuneric. Vail purta un costum vechi de flanel cenuşiu, pantofi de stradă nelustruiţi şi o cravată antică, împletită, de culoare albastră, care arăta de parcă ar fi fost întrebuinţată de sugrumătorii din Bombay. Arăţi ca un pat nefăcut. Când ai făcut cafeaua asta? Se duse la vasul vechi de alamă şi crom, primit cu ani în urmă drept parte din onorariu pentru un caz de faliment al unui restaurant, şi-şi turnă o cană de cafea.

Parver şi Naomi rămaseră în picioare în prag.

Un pârâiaş firav, pe nume Wahoo, mărgineşte orăşelul la apus, în timp ce la miazăzi şi la răsărit încep să se arcuiască povârnişurile munţilor Appalachi. Gideon a fost întemeiat pe la mijlocul primului deceniu al secolului al XVIII-lea de către un grup de agricultori alungaţi spre sud de oraşele Vestului Mijlociu în plină dezvoltare, de construirea căii ferate şi de iernile necruţătoare. Curând li s-a alăturat un predicator cu privirea înflăcărată, aparţinând Bisericii Mormonilor, pe nume Abraham Gideon, care se despărţise de Brigham Young, şi condusese o mână de prozeliţi spre munţii de la miazăzi. Aici au descoperit din întâmplare sătucul abia înfiripat şi, plăcându-le ceea ce au văzut, s-au stabilit acolo. Gideon a fost cel care a dat aşezării numele său, împreună cu un cod de comportare foarte strict, care s-a menţinut timp de aproape o sută cincizeci de ani.

În încăpere trona o enormă şi masivă masă de stejar, pe care Vail o folosea drept masă de lucru. Pe ea se vedeau vrafuri împrăştiate de scrisori, dosare şi cărţi, lăsându-i lui Martin numai un mic spaţiu în mijloc unde să lucreze. De jur-împrejurul mesei se aflau opt scaune cu spătar de lemn. Martin se trânti în fotoliul său de piele cu spătar înalt, prevăzut cu rotile, astfel încât să se poată deplasa de jur-împrejurul încăperii — spre rafturile supraîncărcate sau spre fişetele pline ochi — fără să se ridice de la locul său.

Un ventilator uriaş umplea jumătatea inferioară a uneia dintre ferestre. Vail rămăsese unicul fumător din echipă şi nimeni nu voia să intre în biroul lui decât dacă se aşeza în dreptul ventilatorului atunci când fuma. Bună dimineaţa, Shana. E adevărat că în gunoi au descoperit trei cadavre? Şi erau acolo de muuuultă vreme. Un mod minunat de a-ţi începe ziua.

Bănuiesc că nu vreţi să auziţi alte detalii. Răspunsul fuse categoric. Avem încă un sfert de oră până când trebuie să coborâm. Oh, de ce n-am iarăşi treizeci de ani? Nici nu vreau să mă gândesc la vremea când aveam douăzeci de ani. Nu-mi amintesc precis, dar mi se pare că vârsta de douăzeci şi opt de ani a fost una dintre perioadele cele mai proaste ale vieţii mele.

Vail o studie pe furiş pe tânăra juristă. Avea sânge rece, era stăpânită şi foarte sigură pe ea pentru douăzeci şi opt de ani. În ultimii ani, Martin selectase şi adunase la un loc un grup de tineri irlandezi, însărcinându-i pe asistenţii din vechea echipă a lui Yancey — majoritatea epave ale birocraţiei şi jurişti lipsiţi de imaginaţie, care preferau înţelegerile între avocaţi în locul proceselor — cu icarly dating nba de rutină: răfuieli între bande motorizate, trafic local de droguri, atacuri, jafuri, spargeri, dispute familiale, multe dintre ele terminate cu omucidere.

Treptat se debarasase de câţiva dintre ei, înlocuindu-i cu jurişti mai tineri şi mai combativi, deşi nu spectaculoşi, care preferau avantajele unei siguranţe de durată în loc să-şi facă un nume şi apoi să intre în sectorul privat. Sub oblăduirea atentă a lui Vail, echipa se ocupa de două mii şase sute de crime, jafuri, violuri, atacuri violente, spargeri, furturi de maşini, molestări de copii şi delicte la nivel înalt, care treceau în fiecare an pe la procuratura datând înțelepciunea din barmanii din seattle.

Gaşca de Nebuni era cu totul altceva. Tineri, curajoşi, combativi şi sclipitori, oamenii lui Vail preluau cazuri diverse şi complexe, muncind în echipă. Deşi extrem de ambiţioşi, erau legaţi prin respect reciproc, ore de muncă grea, leafă insuficientă şi şansa de a învăţa de la şef.

Unii, cum era Datând înțelepciunea din barmanii din seattle, solicitaseră slujba. Alţii fuseseră descoperiţi de neobo-sita Naomi Chance. După ce a trecut de mai multe date de la Starbucks, poate fi revigorant pentru a rupe standard, datând de rutina, vizitând o casă de cafea de lux cum ar fi analog de cafea. Cuplurile pot rămâne împământat prin planificarea distractiv încă datele casual de la Analog Coffee.

Analog de cafea stabilește starea de spirit cu muzica moale, mirosuri proaspete de cafea și un vibe all-in jurul prietenos. Vă puteți relaxa în timp ce barmanii bici cești delicioase de cafea care merg mile în plus pentru a impresiona. Aceste puternice si turnati berilor-overs păstra oameni care vin înapoi pentru mai mult, și este greu să nu devii dependent de arome bogate minunat. Fie că sunteți în speranța pentru o întâlnire rapidă sau o conversație lungă, puteți începe să crafting o poveste de dragoste de stimulare la analog de cafea în centrul pentru comunitate Seattle.

This ofera iubitorilor de cafea ceva ce pot savura intr-o companie.

datând înțelepciunea din barmanii din seattle

Este un loc memorabil pentru a avea o întâlnire și a obține o nouă relație percolatoare.