Nu trebuie să fii obraznic chiar dacă ești ultimul cocoș din Atlanta. Sarcina învăţătorului este, din acest punct de vedere, destul de grea — să le explice elevilor care nu au cunoştinţe teoretice de gramatică felul în care funcţionează conjugarea acestui verb.
Fii cuminte! Tu Să nu fii timid! Iată câteva exemple: să nu fii cuminte - să nu fiu cuminte; ai să fii - am să fiu; o să fii - o să fiu.
Dacă forma nu se schimbă a fi rămâne constantăatunci verbul se scrie cu un singur i: vei fi — voi fi, poţi fi — pot fi, ai fi — aş fi, să fi mers, aş fi mers. Elevii trebuie să ştie că ortografierea cu doi i se poate întâlni numai la persoana a II-a singular. Doar atunci este problematic dacă verbul se scrie cu un i sau cu doi i.
Dacă verbul este la o altă persoană sau la persoana a II-a plural, el se scrie numai cu un i. Aşadar, se ortografiază întotdeauna astfel: eu aş fi, eu aş fi citit, eu voi fi, eu pot fi, fii obraznic să fi fost; el ar fi, el ar fi mers, el va fi, el fii obraznic fi, el să fii obraznic fost; noi am fi, noi am fi fost, noi vom fi, noi putem fi, noi să fi fost etc.
Imperativul are numai formă de persoana a II-a, prin urmare, nu se poate controla ortografierea prin înlocuirea cu persoana I. Regula e însă simplă: forma fii obraznic se scrie cu doi i, forma negativă alcătuită cu infinitivul se scrie cu un singur i: Nu fi obraznic!
Fii obraznic! Sarcina învăţătorului este, din acest punct de vedere, destul de grea — să le explice elevilor care nu au cunoştinţe teoretice de gramatică felul în care funcţionează conjugarea acestui verb.
Mai puteţi citi:.